În acest sens UE ar putea importa mai multe GNL din SUA, pentru a reduce deficitul comercial care îl îngrijorează pe Trump.
Astfel, aceste gaze suplimentare care ar putea să ajungă în UE din SUA, sunt cele care pot să înlocuiască gazele care nu mai vor veni din Federația Rusă, via Ucraina. Astfel, poziția Ucrainei de a se opune prelungirii contractului de tranzit din Ucraina, poate să fie folosită de UE pentru a îmbunătăți relațiile cu SUA. Posibila sacrificare a Ucrainei de UE vine pe culoarul în care se presupune că oricum SUA nu o va mai sprijini după ce Donald Trump va ajunge la Casa Albă, se arată în analiza citată.
Până la victoria lui Donald Trump, discuția asupra tranzitului de gaze în Ucraina era una simplă, nu se va prelungi actualul acord de tranzit al gazelor rusești, dar moleculele de gaz rusesc vor tranzita Ucraina, urmare a unui contract de transport ce se va semna cu Azerbaidjan și a swapping-ului cu gaze azere – gaze rusești (un aranjament financiar pentru schimbul de gaze). Ucraina nu a confirmat această înțelegere, probabil pentru a pune o presiune pe UE în ceea ce privește discuțiile sub aspect militar. Menținerea acestei incertitudini a fost una din cauzele care au determinat creșterea prețului gazelor pe bursa din Olanda cu 21% în ultimele 3 luni, arată o analiză realizată de Asociația România Inteligentă.
Ce este swapping-ul de gaze naturale
Swapping-ul de gaze naturale se poate defini ca un aranjament comercial prin care un furnizor care cumpără gaze de la un producător de gaze situat în ţara A şi are contracte de vânzare gaze în ţara B schimbă gaze cu un alt furnizor care cumpără gaze de la un producător de gaze situat în ţara B şi are contracte de vânzare gaze în ţara A. Astfel, gazele primului furnizor nu mai sunt nevoite să parcurgă distanţa din ţara A până în ţara B şi gazele celui de al doilea furnizor nu mai sunt nevoite să parcurgă distanţa dintre ţara B până în ţara A. Fizic sunt consumate local, dar facturate de alt furnizor.
Risc de creștere a prețurilor
Oprirea tranzitului de gaze prin Ucraina creează risc de securitate energetică și o posibilă escaladare a prețului care planează asupra UE, în lipsa obținerii altor surse de gaze. Această situație va determina creșterea dependenței Europei de furnizarea gazelor dintr-o singură țară, la un nivel care nu a mai existat niciodată în Europa, circa 60%. Înainte de declanșarea războiului din Ucraina, în februarie 2022, Rusia furniza aproximativ 40% din gazele naturale de care Europa avea nevoie, ele fiind furnizate prin conducte pe sub Marea Baltică (Nord Stream), Belarus și Polonia, Ucraina și Turk Stream pe sub Marea Neagră, prin Turcia, către Bulgaria.
Cum arată dependența de gazul rusesc
Ucraina a anunțat că nu va mai prelungi contractul de tranzit al gazelor rusești pe teritoriul său, ultima conductă prin care gazele rusești ajungeau în Europa (singura care mai funcționează după anii de conflict și singura care se găsește în zona de conflict!). Asta înseamnă că de la 1 ianuarie tranzitul gazelor rusești prin Ucraina încetează. Dar gazele care tranzitează Ucraina sunt necesare securității energetice a Europei și pentru aceasta s-a găsit soluția: swapping-ul între gazele rusești și gazele azere. Actualul acord de tranzit al gazelor între Gazprom și Naftogaz (compania de stat pentru transportul gazelor pe teritoriul Ucrainei) a fost semnat la 30 decembrie 2019, în urma negocierilor care au implicat Rusia, Ucraina, Germania, Franța și Comisia Europeană. Conform acordului, Gazprom s-a angajat să tranziteze 65 de miliarde de metri cubi de gaz prin Ucraina în 2020 și 40 de miliarde de metri cubi pe an în perioada 2021-2024. Potrivit operatorului de gazoducte din Ucraina, tranzitul rusesc de gaze prin Ucraina către Europa a scăzut cu 28,5%, până la 14,65 de miliarde de metri cubi anul trecut, de la 20,5 miliarde de metri cubi în 2022, dar rămâne esențial în asigurarea securității energetice a Europei. Principalii destinatari ai gazelor care traversau Ucraina erau Austria, Slovacia, Italia, Ungaria, Croaţia și Slovenia. Importurile de gaze rusești pentru Croaţia și Slovenia sunt în prezent la valori minime. Ungaria se bazează pe gaze ruseşti, dar în prezent de pe o rută alternativă: conducta Turk Stream, via Bulgaria și România. Italia a reușit să-și suplimenteze necesarul de gaze prin rute alternative, crescând importurile de gaze azere şi din Algeria. Citește pe Antena3.ro
Scandal după moartea lui Prigoană. Bahmuțeanu îi cere ajutorul lui Ciolacu pentru a-și recupera copiii: „Vă implor să luați măsuri”
De sâmbătă, Gazprom a tăiat gazul austriecilor
Austria era principalul beneficiar al gazelor rusești din UE, cea mai mare parte din gazele sale vin din Ucraina. Rusia a oprit însă sâmbătă dimineață, 16 noiembrie, livrările către această țară. Gazprom, gigantul energetic din Rusia, este nemulțumit că a fost obligat să achite amenzi de 230 de milioane de euro pentru nerespectarea prevederilor contractuale. Anunțul a fost făcut de compania austriacă OMV, care administrează rețeaua de transport al gazelor, dar reprezentanții săi au dat asigurări că dispune de surse alternative de import.
România are contracte de import al gazelor din Azerbaidjan (semnat de Romgaz) și din Turcia (OMV Petrom).
Ce înseamnă ruta ucraineană
Gazoductul Urengoy-Pomary-Uzhgorod din perioada sovietică aduce gazul din Siberia prin orașul Sudzha, aflat în prezent sub controlul forțelor militare ucrainene, în regiunea Kursk din Rusia. Apoi curge prin Ucraina către Slovacia. În Slovacia, gazoductul se împarte în ramuri care merg spre Republica Cehă și Austria. Austria primea cea mai mare parte a gazului său prin Ucraina, în timp ce Rusia reprezintă aproximativ două treimi din importurile de gaz ale Ungariei. Slovacia primește de la Gazprom aproximativ 3 miliarde de metri cubi de gaz pe an, adică aproximativ două treimi din necesarul său. Republica Cehă a redus aproape complet importurile de gaze din est anul trecut, dar a început să ia gaze din Rusia în 2024. Majoritatea celorlalte rute rusești de gaz către Europa sunt închise, inclusiv Yamal-Europe prin Belarus și Nord Stream pe sub Marea Baltică.
Contextul în care UE ar vira spre GNL-ul american
Excesul de GNL care se profilează în această iarnă arată că producătorii de GNL din SUA se confruntă cu riscuri financiare semnificative, aceștia riscând să vândă produsul la prețuri prea mici pentru a-și asigura rentabilitatea economică a investițiilor lor.
Prețurile gazelor naturale pe piața americană au scăzut în ultimele zile, marcând prima dată în istorie după se s-a dat startul sezonului de încălzire că prețurile gazelor scad în SUA. În fapt niveluri atât de mici ale prețului spot pe Henry Hub nu a mai existat din anul 1993.
Creșterea cererii de gaze naturale lichefiate (GNL) în principalele regiuni importatoare din Asia și Europa nu a fost suficientă pentru a declanșa o creștere a prețurilor spot, care continuă să se mențină relativ constante. Astfel, prețul GNL spot pentru livrarea în Asia de Nord a scăzut de la 17 USD/MMBTU la 16,5 USD/MMBTU între 3 – 15 noiembrie 2024. De semnalat că prețul a scăzut timp de trei săptămâni consecutive, dar este încă mai mare decât minimul recent de 13,5 USD/MMBTU din data de 6 octombrie 2024.
Cu toate acestea, prețurile nu au reușit până acum să atingă creșterea sezonieră obișnuită, deoarece cererea rămâne relativ redusă și oferta este în exces, în special din Statele Unite. Japonia, cel mai mare importator de GNL din lume, este de așteptat să importe aceleași cantități de gaze naturale în luna noiembrie 2024 ca și în luna octombrie 2024, ușor în scădere față de noiembrie anul trecut.
India, al patrulea cel mai mare cumpărător de GNL din Asia, este de așteptat să importe în luna noiembrie 2024 mai puțin GNL decât în octombrie 2024. India este un cumpărător sensibil la preț, iar creșterea prețului spot de la începutul lunii octombrie 2024 până la un maxim de 17,9 USD/MMBTU a redus, cel mai probabil, apetitul pentru mărfurile spot ale Indiei.
Slovacia și Austria au dat tonul
O iarnă mai rece decât de obicei poate epuiza stocurile din Europa, dar chiar și în acest scenariu este puțin probabil ca Europa să fie nevoită să solicite GNL suplimentar până în februarie 2025. Asta, doar în condițiile în care alimentarea cu gaze a UE prin Ucraina se menține.
În acest context, sacrificarea Ucrainei, care a lungit nejustificat de mult semnarea contractului de tranzit al gazelor cu Azerbaidjanul, probabil pentru obținerea unor avantaje militare din partea UE, reprezintă un important semnal care poate să fie dat noii administrații americane, de creștere a exporturilor de gaze și chiar de salvare a unor producători de GNL din SUA, totul pentru a-l convinge pe viitorul președinte al SUA să nu crească taxele pentru Europa. Graba cu care, în ultima săptămână două din cele 5 țări care importau gaze din Federația Rusă via Ucraina, Slovacia și Austria, au declarat că nu vor mai importa gaze via Ucraina, întărește ipoteza exprimată mai sus.
Importurile de gaze din SUA vor veni cu prețuri mai mari față de gazele importate din Federația Rusă, dar probabil vor salva prăbușirea unor industrii din UE care și-ar reduce exporturile de produse în SUA, dacă s-ar impune taxe mai mari pentru produsele din UE. Aceleași importuri au posibilitatea de a diminua tendințele de creștere a prețurilor pe piața de gaze.
