Această zi specială, care se sărbătorește anual cu o zi înainte de începerea postului, adună credincioșii în jurul tradițiilor, obiceiurilor și ritualurilor ce pregătesc sufletul pentru perioada de post, de rugăciune și de îndurare înainte de celebrarea Nașterii Mântuitorului. În acest articol, vom explora semnificațiile, tradițiile și obiceiurile de Lasata Secului pentru Postul Crăciunului, o sărbătoare esențială în viața spirituală și culturală a românilor.

Ce este Lasata Secului pentru Postul Nașterii Domnului?

Lasata Secului este ziua în care se pun capăt obiceiurilor alimentare tradiționale, specifice postului, pentru a face loc începutului Postului Nașterii Domnului, cunoscut și sub denumirea de Postul Crăciunului. În această zi, credincioșii se pregătesc spiritual și fizic pentru perioada de abstinență, adică pentru renunțarea la anumite alimente (carne, produse lactate, ouă) și pentru începerea unei perioade de rugăciune și meditație.

În 2024, Lasata Secului pentru Postul Crăciunului este pe 14 noiembrie, iar Postul Crăciunului va începe pe 15 noiembrie. Aceasta este o perioadă de 40 de zile, destinată pregătirii pentru sărbătoarea Nașterii Domnului, o sărbătoare plină de lumină, bucurie și pace interioară.

Tradiții și obiceiuri de Lasata Secului

În tradiția românească, Lasata Secului este marcată de diverse obiceiuri, care reflectă atât importanța spirituală, cât și legătura cu viața de zi cu zi. Printre cele mai comune tradiții și obiceiuri se numără:

Pregătirea mesei festive În ajunul Lasata Secului, gospodinele din toată România pregătesc o masă festivă, plină cu bunătăți specifice acestei perioade.  Mâncăruri precum sarmalele, friptura, salatele cu maioneză, prăjiturile și cozonacii sunt nelipsite de pe mesele românilor în această zi. Acum terminăm toate cele de dulce din frigider, facem curățenie. Resturile de mâncare se aruncă spre răsărit pentru ca păsările să nu mai atace recoltele anul viitor. Atunci când oamenii aruncă oasele și resturile de mâncare trebuie să spună „Păsările cerului! Eu vă dau vouă hrană din masa mea, cu care să fiți îndestulate și de la holdele mele oprite”.

Rugăciuni și spovedanie: Încă de la primele ore ale dimineții, femeile încep sa pregăteasca bucatele pentru prânz sau pentru cină, apoi le duc la biserică pentru a fi sfințite și împărțite placinte cu branza, vin si friptura, dar si turte din malai.

Focuri purificatoare: În unele regiuni din țară se aprinde un foc mare pentru a purifica familia. La lăsarea serii, se aprind focuri pe dealuri pentru a se purifica locul și a alunga spiritele rele.  Citește pe Antena3.ro
Șoc în Coreea de Sud: un alt actor, vedetă de K-drama, a fost găsit mort în casă. Ce spune poliția

Curățirea casei: Gospodinele curăță casele, pregătind locuințele pentru perioada de post. Este un obicei vechi care simbolizează curățirea nu doar a casei, ci și a sufletului. De asemenea, pentru a fi feriti de pagube, gospodinele trebuie sa aseze oalele cu gura-n jos. Lasata Secului se tine ca aparare de boli, lovituri sau protejarea holdelor de grindina.

Alte obiceiuri folclorice: În zona de sud a României, norele oferă soacrelor plăcinte cu brânză dulce și stafide, pentru a avea relații bune cu acestea și pe perioada postului. În această zi se ung ferestrele și ușile cu usturoi ca să se alunge spiritele rele.  Se spune că în această zi se mănâncă struguri sau stafide, pentru a avea spor în toate. 

Rugăciunea care se spune de Lăsata Secului

”Dumnezeul nostru, nădejdea tutu­­ror marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta cea Veche și Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm: întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârgu­ință, spre mărirea numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păca­telor noas­tre, spre omorârea patimilor și biru­­ință asupra păcatului; ca împreună cu Tine răstignindu-ne și îngro­pân­du-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bună­plă­cere înaintea Ta întru toate zilele vieții noastre. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hris­toase, Dum­­­ne­­zeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte, și Preasfântului și bu­nului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”